"Viitor cu cap de mort - In culisele puterii" - Radu Cinamar Fragment din carte

Cititi cartea "Viitor cu cap de mort - In culisele puterii"

...Am văzut atunci, proiectată din fanta domului, o imensă hologramă cu elemente
în mişcare. Am înţeles aproape imediat că erau redate sintetic aspectele principale ale
trecutului extrem de îndepărtat al omenirii, chiar de la originea sa. Am putut să mă conving
astfel, în mod foarte clar, de falsitatea teoriei evoluţioniste a lui Darwin în ceea ce priveşte
specia umană. Eroarea ei fundamentală nu consta atât în concepţia pe care a promulgat-o, ci
mai ales în necunoaşterea unor elemente concrete care s-au petrecut pe Pământ într-un
trecut uluitor de îndepărtat, elemente pe care eu le-am vizionat atunci într-o sinteză care a
fost realizată într-un mod excepţional de inteligent şi totodată profund intuitiv. De emoţie, am
simţit că mi se înmoaie picioarele şi m-am aşezat în genunchi, privind în continuare imaginile
reale ale celor mai importante evenimente din istoria omului, incluzând adevărata sa origine
care naşte atâtea controverse în zilele noastre. Din păcate nu mi s-a permis să relatez în
această carte anumite aspecte esenţiale ale trecutului planetei noastre, pe care le-am
vizionat într-o formă condensată, exact aşa cum au avut ele loc, cu zeci şi sute de mii de ani
înainte. Aceasta a fost condiţia pe care Cezar m-a rugat să o respect, pentru a ne încadra în
termenii acordului bilateral ultrasecret dintre România şi SUA. Mărturisesc cu sinceritate
însă, că după aprecierile mele, 90% din ceea ce se cunoaşte în mod oficial la ora actuală
despre istoria omenirii este fals şi contrafăcut, în mod incredibil, ceea ce este considerat că s-a
petrecut cu adevărat este în mare parte minciună, în timp ce miturile şi legendele care umplu
cărţile de poveşti şi sunt considerate de majoritatea oamenilor un produs al fanteziei
debordante, sunt aproape în totalitate adevărate. Această stranie „inversiune" a cauzat de-a
lungul -timpului multe probleme şi conflicte între oameni.
Majoritatea ideilor şi presupunerilor arheologilor şi oamenilor de ştiinţă sunt false,
chiar dacă dovezile care au rămas sunt uneori foarte evidente pentru a le modifica părerile
eronate. Unele „fantezii" ale savanţilor şi cercetătorilor, cum ar fi hilara teorie a dispariţiei
dinozaurilor acum şaizeci şi cinci de milioane de ani sau considerarea vechilor continente ale
Atlantidei şi Lemuriei ca fiind un mit, sunt acum complet spulberate, pentru că eu am văzut
atunci şi acolo, cât se poate de clar,cum s-au petrecut lucrurile în realitatel Probabil, însă,
că pentru mulţi oameni de ştiinţă este mult mai confortabil să „doarmă" liniştiţi, în loc să accepte
provocarea necunoscutului şi saşi recunoască limitele.
Din când în când, atunci când ajungea la un moment notabil în timp, proiecţia
holografică păstra imaginea evenimentului dar pe fundal apărea harta cerului, cu poziţiile
marcate ale principalelor stele şi constelaţii la momentul respectiv. Cezar mi-a explicat că
aceasta s-a dovedit o metodă foarte simplă de datare istorică, pentru că savanţii nu au avut altceva
de făcut decât să suprapună acele poziţii ale astrelor cereşti peste poziţia lor actuală, obţinând
astfel perioadele relative de timp când s-au petrecut acele evenimente. Problema era că
perioada de timp acoperită de proiecţiile holografice era enormă, de mai multe sute de mii de
ani, ori ciclul precesional al Pământului de 25.920 de ani aduce constelaţiile - în poziţia lor
relativă faţă de planeta noastră - pe aceeaşi poziţie la perioade care sunt multipli de 26.000 de
ani. Soluţia era să se urmărească proiecţia holografică de la început până la sfârşit şi să se
observe câţi „ani platoni-cieni" (de aproximativ 26.000 de ani fiecare) sunt astfel evidenţiaţi.
Aşa, de pildă, s-a putut ajunge la concluzia că ansamblul din Munţii Bucegi a fost construit acum
50-55.000 de ani în urmă, deoarece a fost proiectată chiar imaginea Marii Galerii şi a sălii
principale, cu toate obiectele exact aşa cum le-am găsit noi, având pe fundal poziţia
constelaţiilor faţă de Pământ. După aceea imaginea a mai apărut o dată, ca punct de reper, pentru a
semnifica trecerea a două perioade cosmice de precesie a echinocţiilor.
„Lecţiile" erau uşoare şi totuşi extrem de bulversante prin conţinutul lor. Am văzut
adevărul despre vechea civilizaţie egipteană şi despre felul în care au fost construiţe marile
edificii de pe teritoriul Egiptului, adevăr care este în totalitate altul decât inepţiile susţinute în
prezent de egiptologi. Am văzut ce s-a petrecut în realitate la Potop şi unde au fost germenii
civilizaţiei umane care a urmat marelui diluviu şi care a populat mai apoi teritoriul Europei, Asiei şi
Africii, însă nici aceste aspecte nu mi s-a îngăduit să le revelez deocamdată, întrucât implică
unele realităţi mult prea şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoştinţele omului
contemporan.
Iniţial am crezut că proiecţia holografică îmi va arăta trecutul omenirii, începând de la
originile sale şi până în momentul construirii ansamblului din Munţii Bucegi. Mai apoi am
văzut că proiecţiile prezentau derularea principalelor aspecte istorice ale evoluţiei diverselor rase
pe planeta noastră până în secolul al V-lea d.H. Aceasta însemna fie că uriaşii care au
construit întregul dipozitiv din interiorul muntelui stăpâneau foarte bine accesul la clişeele
temporale, fie - ceea ce pare mai probabil, datorită imensei perioade de timp care a fost
acoperită de proiecţia holografică - că ei „actualizau" într-un mod misterios bagajul informaţiei
holografice. Se pare că ultima astfel de actualizare a avut loc în apropiere de anul 500 d.H.
Nimeni nu putea spune, însă, care era motivul pentru care informaţiile istorice se opreau la acea
perioadă.
Am văzut, într-o tulburătoare desfăşurare de imagini, existenţa lui lisus şi răstignirea lui
pe cruce, care şi astăzi este negată de unii. Trebuie să spun că în acea perioadă de timp s-au
petrecut fapte cu mult mai uluitoare decât cele prezentate în Evanghelii. Proiecţiile mi-au
revelat, de asemenea, multe persoane dintre cele care au asistat pe colină la răstignirea lui lisus,
care nu erau din acel timp, ci veniseră acolo din alte perioade istorice. Acele fiinţe umane, care
nu se deosebeau la îmbrăcăminte de evreii prezenţi la momentul răstignirii, aveau totuşi trăsături
ale chipului complet diferite de ale acestora şi tocmai de aceea urmăreau să-şi ascundă
faţa cât mai mult sub faldurile hainelor.
Holograma a mai prezentat secvenţial vieţile şi misiunile spirituale ale altor personaje
excepţionale, care cu adevărat făceau dovada unor uluitoare înzestrări divine, din trecutul
foarte îndepărtat al omenirii. Am văzut astfel acţiunile unor mari reformatori spirituali încă
de acum aproximativ 18-20.000 de ani, despre care nu se ştie absolut nimic. Pe atunci, însă,
sistemul social si distribuţia populaţiilor pe întreaga planetă erau complet diferite de ceea
ce se cunoaşte în prezent, iar arheologii, antropologii şi istoricii ar trebui să-şi revizuiască din
temelii concepţiile pe care le au despre acele timpuri.
Au fost atât de multe elemente pe care le-am vizionat atunci şi ele au fost prezentate
într-un mod atât de compactat, încât mi-ar fi necesare, fără îndoială, câteva sute de pagini
pentru a le descrie măcar aproximativ. Totuşi, proiecţia holografică a durat numai o oră şi
jumătate. Chiar şi cei doi ofiţeri care asigurau securitatea sălii şi cele şase santinele plasate
la intrările tunelurilor urmăreau cu toţii uluiţi şi în tăcere derularea imaginilor, deşi în mod
evident nu era prima dată când vedeau aşa ceva.
După dispariţia hologramei am rămas mai mult timp nemişcat, privind în gol. Intr-un
târziu, Cezar mi-a spus că era timpul să ne întoarcem la bază, deoarece aceea era limita la
care eu puteam să am acces în interiorul Sălii Proiecţiilor. Am privit în faţă. Dincolo de
pătratul pe suprafaţa căruia încă mă mai aflam nu mai erau decât deschiderile gigantice,
aproape înfricoşătoare, ale celor trei tunele enigmatice din peretele muntelui, aflate cam la
douăzeci de metri depărtare. In faţa fiecăreia dintre ele, la o distanţă de şapte-opt metri se
afla câte un tablou de comandă asemănător cu panoul mare de comandă, amplasat
central, însă ele aveau dimensiuni mai mici decât acesta.
L-am întrebat pe Cezar care era misterul extraordinar al celor trei tunele. Mi-a explicat
că elementele legate de această problemă nu mi le poate dezvălui, dar îmi poate spune că
ceea ce s-a aflat în legătură cu giganticele culoare din munte s-a datorat, de asemenea, unor
proiecţii holografice care erau comandate de la pupitrul de comandă al fiecărui tunel în
parte. Singurul aspect pe care mi-1 putea dezvălui era că cele trei tunele se îndreaptă pe mii de
kilometri în trei zone diferite ale planetei. Tunelul din stânga are celălalt punct de legătură în
Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip, între Sfinx şi
Marea Piramidă de pe platoul Gizeh, lângă Cairo. Tunelul din dreapta are corespondenţă cu o
structură care de asemenea se află în interiorul unui munte din Podişul Tibet. Aceasta este
însă mai mică decât cea din munţii noştrii şi nu atât de complexă. Din acest al doilea tunel
există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de
curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre şi face conexiunea cu structura din subsolul
Irakului, lângă Bagdad. De la aceasta, în continuare, mai există o ramificaţie până în
subsolul podişului Gobi din Mongolia.
Al treilea tunel, care era plasat central în Sala Proiecţiilor, face obiectul - aşa după
cum mi-a spus Cezar - unui secret la nivel mondial, asupra căruia SUA dorea garanţii foarte
ferme. La acel moment, nici Cezar şi nici generalul Obadea nu cunoşteau elementele noi ale
discuţiilor româno-americane, însă cert era faptul că se perfecta un fel de „schimb" reciproc
avantajos. Cunoscând teribila influenţă politică a masonilor şi relaţiile venerabilului Massini
în structurile politice ale celor două ţări, puteam bănui că se încearcă o „preluare" treptată a
con- trolului asupra bazei de către factori externi intereselor statului nostru. Din fericire,
Cezar mi-a mărturisit că există totuşi şi persoane foarte importante în aparatul nostru politic
şi administrativ care în prezent cunosc maşinaţiile odioase ale masoneriei mondiale şi
care se opun cu vehemenţă influenţei acesteia, mai ales în ceea ce priveşte controlul asupra
marii descoperiri din Munţii Bucegi. El mi-a mai spus că tunelul central coboară în
interiorul scoarţei planetei şi chiar că o depăşeşte pe aceasta, dar nu a vrut să-mi ofere mai
multe elemente. A remarcat că imaginile hologramei care corespundeau acelui gigantic
coridor în munte erau aproape incredibile dar că, în acelaşi timp, ele puteau oferi un posibil
răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui în care ne aflam noi şi a celor
care au construit-o.
Înainte de a părăsi sala, Cezar mi-a spus că se efectuau deja, în cel mai mare secret,
pregătiri intense pentru o expediţie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi către cel din Tibet
şi abia în final urma să se organizeze marea expediţie către interiorul Pământului prin
tunelul central. Discuţiile bilaterale româno-americane au decis să se formeze o echipă de
şaisprezece oameni de elită, care de fapt provenea din fuziunea unei echipe de şase americani
şi a unei echipe de zece români. Conducerea operaţiunii -i-a fost încredinţată lui Cezar,
căruia cu acea ocazie i-a fost atribuit imediat gradul de colonel-SRI. Mi-a explicat că
investirea în grad era importantă mai ales în contextul psihologic al echipei.
Plecarea urma să aibă loc la sfârşitul lunii septembrie, 2003, deoarece pregătirile
erau complexe. Cezar nu mi-a dezvăluit nimic din ceea ce se afla în aceste tuneluri, deşi
structura lor era diferită de cea a Marii Galerii din Munţii Bucegi. El nu mi-a spus nici cum
se va efectua deplasarea prin tuneluri, având în vedere că trebuiau parcurşi mii de kilometri,
în sfârşit nu mi-a oferit nici un detaliu cu privire la imaginile holografice care
corespundeau fiecărei ţinte de deplasare în parte.
Chiar şi aşa, însă, consider că elementele prezentate aici pot face obiectul cel puţin a
unor reflecţii profunde, care să ne pregătească pentru evenimentele viitoare. Din raţiuni
evidente am omis în mod deliberat precizarea unor date care să conducă la identificarea zonei
muntoase în care s-a făcut marea descoperire.
La un an de la vizita mea în acel loc continui să am la fel de vii în minte şi în inimă
impresiile copleşitoare pe care le-am trăit pe parcursul celor câteva ore ale prezenţei mele în
atmosfera aproape ireală, creată de tainica structură din interiorul muntelui. Deasupra tuturor
acestor revelaţii pluteşte însă enigma ancestrală a Timpului şi a înţelepciunii celor care au
reuşit să-1 controleze, aşteptând cu răbdare zeci de milenii momentul în care noi vom
ajunge să cunoaştem adevărul...

Cumpara cartea  "Viitor cu cap de mort - In culisele puterii"