Ziua 350.
Citatul zilei:
"Nu există datorie cu un grad de obligativitate mai mare decât răsplătirea bunătăţii de care ai avut parte."
MĂRCUŞ TULLIUS CICERO (106 - 43 I.CH.)
Marcus Tullius Cicero (n.
106 î.Hr., d.
43 î.Hr.)
a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane.
Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii
atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om
universal,
homo universalis. El a fost autorul roman care a
exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a
manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific
chiar decât
Seneca și
Augustin.Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr.,
într-o familie de cavaleri și notabili municipali. După ce a urmat
cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus la
Roma
de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă
expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii și elev al
lui Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81 î.Hr. Pentru a-și
desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena prelegerile
filosofilor, iar în
insula Rhodos devine elevul oratorului
Molon.
Începe o carieră senatorială și se angajează în viața politică. În 76
î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este
ales consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero
descoperă așa numita conjurație a lui Catilina. El va ordona arestarea
și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulțumirea
partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu
înverșunare. După 60 î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero
intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai
mult de un an de exil în
Grecia;
este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr.,
fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze
între ei pe
Caesar și
Pompeius,
aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius
și a optimaților republicani, însă după înfrângerea acestora, se află
printre primii care se întorc în
Italia
și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în
care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid
șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care
atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul
Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui
Marcus Antonius,
pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără
succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui
Marcus Antonius.